Upgrade-ul obligă la investiții
Cum e cu upgrade-ul
Știți cum e cu tehnologia asta? Nu sunt fraieri producătorii… Upgrade-ul te obligă la investiții… Ți-ai luat cameră nouă, pentru că ai vrut imagini mai bune?… Ai ales și ceva cu 4K sau prores, posibilități de slow motion, hdr, biți mai mulți?… Atunci sigur abia aștepți să te-apuci de filmat.
De-aici încep „durerile”
Prima oară, când vezi filmările pe monitorul camerei, te bucuri, îți spui, woau… super… Și abia aștepți să te apuci de montaj. Asta e momentul în care încept „durerile. De aici, toată bucuria ți se transformă-n… amărăciune. Acum îți dai seama că ai făcut o investiție care te obligă și la alte cheltuieli. Mai ales după ce pentru patru minute de film pierzi nu doar o după-amiază, dar poate și o jumătate de noapte.
Și cursa continuă
Deci trebuie să optezi din nou. Ori convertești sute de giga de filmări, Transformi fișierele de pe GoPro 3, ceea ce înseamnă alte zeci de ore? Sau îți aduci la zi partea de hard și soft?
Am fost de cel puțin două ori în aceasta situație. Prima oara când am trecut de pe Canon Mark II la Canon Cinema EOS C100. Atunci a trebuit să fac un update de hardware, pentru că placa grafică de pe vechiul Macbook Pro nu făcea față noului codec al camerei.
Apoi a venit faza celor de la Adobe. Toți banii pe care i-am băgat în soft, în upgrade-uri la Premiere, After Effects, Photoshop, Illustrator, Indesign… nu mai valorau nimic. Am rămas cu o duzină de cutii pe care mă privesc și azi de pe raftul bibliotecii. Totul a trecut pe on-line. Pe abonament lunar…
Acum noile mac-uri nu mai au decât intrare de usb3 si un jack de microfon… Deci pentru tot restul de cabluri, carduri, conexiuni, ai nevoie de alte adaptoare… Și cursa continuă!
