Despre mesajele de sărbători de pe social media
Scriu azi despre mesajele de sărbători de pe social media. Știu, mulți o să mă înjurați după ce o să citiți. Îmi asum.
E 2 ianuarie. Afară a ieșit soarele, nu l-am mai văzut de vreo două săptămâni. Încerc să îmi spun că o fi vreun semn pentru un an mai bun!?! Nu de alta, dar am avut un sfârșit de an 2021, destul de dezamăgitor. Și asta nu prin prisma realizărilor de la lucru, pentru că au fost. Nu prin prisma realizărilor de la GTR. Au fost și ele.
Sentimentul e o acumulare a experiențelor trăite pe parcursul ultimelor două-trei săptămâni din decembrie. De vreo câțiva ani buni încoace ne-am făcut un obicei de ajuta familii aflate într-o situație economică dificilă, copii din familii monoparentale, în plasament, bătrâni rămași singuri… Am intrat în ultimii 20 de ani în sute de case. Am aflat povești de viață pe care le-aș putea transforma în scenarii. Dar parcă în nici un an nu am găsit atâta tristețe și resemnare ca la sfârșit de 2021.
Șampanie și lumânări..
Mă uitam ieri pe rețelele sociale. Pline de poze cu șampanie, focuri de artificii, spumă, baloane, lumânări, luminițe… Nu mai vorbesc de mesajele de Anul Nou, de urări… Superb! Dăm like, share, reacționăm cu tot felul de emoticoane…Totul însă e dat uitării ca după un foc de paie.
Și marea majoritate, uitată, continuă să își târască viața într-o Românie paralelă. Săracă și fără speranță.
Mi-aș dori ca toți care scriu motto-uri pentru anul ce începe, care scriu mesajele de solidaritate, de grijă față de aproape, de iubire… să dea pin to top postării lor. Să o vadă acolo, în susul paginii și în 3 și în 4, 5, 6… ianuarie, februarie… la jumatea anului… Așa, ca un reminder pentru nepăsare, promisiuni neonorate, falsitate.
Dacă România ar fi cea din mesajele de după sărbători, țara asta ar arăta cu totul altfel. Dar nu e. Din păcate. Suntem ăștia care postăm aici și restul. Mulți, foarte mulți, uitați în case de văuigă, cu pereții crăpați. Pe strâzi, desfundante, pline de noroi, pentru că nici măcar zăpada nu a vrut să vină anul ăsta să mai acopere din mizerie. În mii de sate fără canalizare, fără gaz, cu wc-uri în fundul curții… Cu pisici care mai caută căldura vreunui horn și câini care urlă a pustiu. Asta e România la sfârșit de 2021 și început de 2022. Și nu ține de politică. Că nici politică nu știm să facem.
Ca să fie mai bine ar ține de fiecare dintre noi. Așa că, de aia zic. Lăsați-vă mesajelede sărbători de pe social media salvate în susul paginii. Involuntar le veți parcurge. Pot avea rol de oglindă. Vă uitați peste timp la ele și vedeți ce sentiment vă încearcă.
Vă doresc sincer să fiți mulțumiți. Pentru că doar atunci ne va fi mai bine.
P.S. – Până să se întâmple, ilustrez postarea cu una dintre imaginile pe care le-am surprins zilele trecute.
Mamă și fiu, undeva în România lui decembrie 2021…
