Despre festivalurile culinare
Dacă tot ne-am pus în cap să facem emisiunea asta, „Unitatea Specială de Bucate”, am zis ca unul dintre subiectele pe care să le abordăm să fie festivalurile culinare pe care le organizează diversele primării din județ și nu numai. Așa am ajuns să participăm la Festivalul papricașului de la Buziaș, de exemplu.
Zilele trecute am primit o informație despre alte două manifestări ce urmează să se petreacă în județ. Cum era și normal am intrat pe site-urile primăriilor respectivelor localități și am început să căutăm informații despre ce urmează să se petreacă…
Din păcate nu am găsit nimic. Doar niște pagini cu un design prăfuit și cu informații pe care dacă le parcurgi ai impresia că timpul are sincope.
M-am întrebat: Cum naiba vor oamenii ăștia să își promoveze localitatea? Cum ajung festivalurile astea la a nu știu câta ediție? Răspunsul e simplu. Din inerție.
Nu este o organizare făcută temeinic, o promovare care să înceapă cu luni bune înainte de festival, cu invitații lansate la nivel internațional, măcar localităților cu care majoritatea comunităților sunt înfrățite. Pe dracu.
Totul se bazează pe prostia consumatorului, pe faptul că românul dă buluc atunci când e vorba de măncare și băutură. Și până la urmă, dincolo de bombănitul unora cum că le-au picat mai mulți cartofi decât carne în farfurie, lumea e mulțumită. Organizatorii că au mai bifat un an, particianții că și-au mai rotunjit veniturile…
Adevărul însă este că nu rămânem cu nimic în urma unor bâlciuri de asemenea gen. Dacă nu vom știi sau nu vom fi interesați să dăm substanță acestor manifestări atunci nu doar să nu le mai numărăm, dar să nici nu le mai numim „FESTIVALURI” pentru că nu au nimic comun cu ceea ce acest cuvănt ar trebui să însemne.
